Devotional

Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup,
o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit
şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. – Galateni 2:20

Stanley Praimnath stătea la biroul lui de la etajul 81 al Turnului de Sud al World Trade Center. Deodată, botul unui Boeing 767 a întunecat cerul din dreptul ferestrei lui. A scăpat telefonul din mână şi s-a ghemuit repede sub birou. Tavanul s-a prăbuşit cu un trosnet puternic, iar cablurile electrice scăpărau scântei. Birourile şi dulapurile se izbeau unele de altele. Camera s-a umplut de fum. Stanley a început să suspine şi apoi să se roage.
Oamenii ieşeau din clădire cu miile. Cu arsuri profunde şi sângerări abundente, coborau cu greu scările învăluite în beznă. Brian Clark cobora în fugă scările când a auzit un strigăt de ajutor dinspre etajul 81. Era Stanley, care reuşise să iasă de sub birou, dar era acum prins dincolo de un zid prăbuşit. Brian a înaintat printre bucăţile de lemn şi printre resturile de obiecte arse şi a ajuns până aproape de el.
– Încearcă să treci pe deasupra zidului, i-a spus.
– Nu pot! i-a răspuns Stanley.
– Trebuie!
Stalney a reuşit să se caţere, iar Brian l-a prins pe partea cealaltă. Cei doi străini s-au îmbrăţişat ca fraţii. Când au reuşit în cele din urmă să iasă din clădire, Stanley s-a uitat la Brian şi i-a spus cu lacrimi în ochi:
– Să păstrăm legătura, pentru că ţie îţi datorez viaţa!
Când mă gândesc la dragostea uimitoare a Celui care m-a salvat, sufletul meu strigă: „Doamne, vreau să păstrez legătura cu Tine, pentru că Ţie îţi datorez viaţa!” Esenţa vieţii creştine este părtăşia cu Dumnezeu. Când doi oameni se iubesc, ei vor să petreacă timpul împreună; despărţirea este dureroasă. Când conştientizăm pe deplin dragostea lui Isus şi dorinţa Sa de a ne mântui, inima noastră Îi răspunde cu dragoste. Avem dorinţa fierbinte de a fi cu El. Dorim să petrecem timp cu El. Nu vrem să ne despărţim de El nici măcar pentru o clipă. „Preţul plătit pentru răscumpărarea noastră, sacrificiul infinit pe care L-a făcut Tatăl nostru din cer, dându-L pe Fiul Său să moară pentru noi, ar trebui să ne inspire concepţii foarte înalte despre ceea ce putem deveni prin Hristos. […] «Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu» (1 Ioan 3:1). Ce valoare îi conferă faptul acesta omului!” (Calea către Hristos, pag. 15)
Dumnezeu ne preţuieşte mult. Dragostea Lui pentru noi este imensă. El Îşi doreşte foarte mult să fie cu noi. Dragostea Sa ne înmoaie inimile împietrite şi ne atrage la El. Noi Îi datorăm viaţa, mulţumită Calvarului. Tot ce putem face este să-I dăm înapoi viaţa pe care a răscumpărat-o şi ne-a oferit-o în dar!

24 January 2012