Păcatul lui Nadab şi Abihu
Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău, care spun căîntunericul este lumină şi lumina întuneric. (Isaia 5,20)
Greu de crezut, dar, după ce sanctuarul a fost ridicat, după ce s-acoborât foc din cer şi a mistuit prima jertfă adusă pe altar, după ceau înălţat cu toţii un imn de laudă şi adorare, asupra familiei luiAaron, marele-preot, s-a abătut o catastrofă teribilă şi neaşteptată.Cei doi fi i ai lui Aaron, Nadab şi Abihu, au adus „foc străin” odată cu tămâia mirositoare, adică foc obişnuit, şi nu focul sfânt pe care Dumnezeu Însuşi l-a aprins şi a poruncit să fie întrebuinţat pentru aceasta. Urmarea: în văzul poporului, un foc a coborât de la Domnul şi i-a mistuitpe aceşti bărbaţi.Păcatul lor era o nesocotire a învăţăturii clare a Domnului, mai ales că avuseseră nenumărate ocazii în care au văzut slava Sa. Cineva ar puteaspune că greşeala lor a fost neînsemnată, dar Dumnezeu trebuia să îiînveţe pe israeliţi că nici faptele „mici” de neascultare nu puteau fi ignorate, dacă ele erau făcute de conducătorii poporului.Fiii lui Aaron se măguliseră cu gândul că puteau să păcătuiască fărăsă fie pedepsiţi, datorită poziţiei lor, însă aceasta a fost o amăgire fatală.Aaron avea o fire slabă şi nu îi învăţase pe fiii lui, în copilărie, despre stăpânirea de sine. Fără o disciplină adecvată, li se îngăduise să îşi urmeze înclinaţiile.
Un gând inspirat: „Dumnezeu mustră acea falsă compasiune pentrupăcătosul care caută să-şi scuze păcatul. Ca efect al păcatului, simţurilemorale amorţesc până acolo încât cel care săvârşeşte răul nu-şi dă seamade enormitatea abaterilor lui şi, fără puterea convingătoare a DuhuluiSfânt, rămâne într-o orbire parţială faţă de păcatul său. […] Aceia carenimicesc efectul avertizărilor, orbind ochii păcătoşilor pentru a nu vedeacaracterul real şi urmările păcatului, se mângâie adesea cu gândul că daudovadă, în felul acesta, de multă iubire.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 361)
Mesajul zilei: Părinţii indulgenţi îi încurajează pe copiii lor să creadăcă li se cuvine să primească favoruri speciale. Adesea, părinţii cred căeste mai uşor să împlinească dorinţele copiilor lor decât să aplice disciplina de care aceştia au nevoie.
31 Ianuarie 2010



Lasa un comentariu