Devotional

BIBLIA LA RAND: EZECHIEL 11 – 13

„Când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.” (Luca 14,13.14)

Răsplata lucrătorilor lui Hristos este aceea de a intra în bucuria Lui. Bucuria aceasta, pe care Hristos Însuşi o aşteaptă cu nerăbdare, este înfăţişată în ce¬rerea pe care I-a adresat-o Tatălui: „Vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu”.

Îngerii aşteptau să Îl primească pe Isus, când S-a înălţat după învierea Sa. Oastea cerească tânjea de dor să îşi salute Căpetenia îndrăgită, care S-a întors la ei din temniţa morţii. Când a intrat pe porţile cerului, ei s-au strâns emoţionaţi în jurul Său. Însă El le-a făcut semn să stea pe loc. Inima Lui era cu grupa ucenicilor singuri şi întristaţi, pe care îi părăsise pe Muntele Măslinilor. Era încă alături de copiii Lui care dădeau piept cu greutăţile de pe pământ, care mai aveau încă de dus o luptă cu nimicitorul. „Tată”, spune El, „vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu”.

Oamenii răscumpăraţi ai lui Hristos sunt nestematele Lui, comoara Lui preţioasă şi deosebită. „Ei sunt pietrele cununii împărăteşti” – „bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi”. În ei, El „va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora”.

Oare nu vor tresălta lucrătorii Săi de bucurie, când vor vedea şi ei rodul eforturilor lor?…

Fiecare imbold al Duhului Sfânt care i-a condus pe oameni la bunătate şi la Dumnezeu este notat în cărţile din cer, iar în ziua lui Dumnezeu, cel care s-a consacrat ca instrument pentru lucrarea Duhului Sfânt va fi lăsat să vadă care sunt roadele vieţii lui.

Minunate vor fi descoperirile pe care le vor face pe măsură ce le vor fi înfăţişate căile influenţei sfinte, cu rezultatele lor preţioase. Cât de recunoscători vor fi cei care ne vor întâlni în curţile cereşti, când vor înţelege preocuparea, simpatia şi dragostea care au făcut posibilă mântuirea lor! Toată slava, cinstea şi gloria vor fi date lui Dumnezeu şi Mielului, pentru răscumpărarea noastră; dar slava lui Dumnezeu nu se va micşora când se va exprima recunoştinţa faţă de instrumentele pe care El le-a folosit pentru mântuirea sufletelor care erau gata să piară.

Cei răscumpăraţi îi vor revedea şi îi vor recunoaşte pe cei cărora le-au îndreptat atenţia spre Mântuitorul înălţat. Ce discuţii binecuvântate vor avea ei cu aceste suflete! Se va spune: „Eram păcătos, iar tu ai venit la mine şi mi-ai spus că Mântuitorul scump este singura mea speranţă. Şi am crezut în El”. … Ce bucurie va fi când aceşti răscumpăraţi se întâlnesc şi îi salută pe cei care au mijlocit pentru ei! – Review and Herald, 5 ianuarie 1905

31 August 2009