Devotional

BIBLIA LA RAND: EXOD 39 – 40

„Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.” (Col. 2,9)

Prin umanitatea Sa, Hristos a venit în contact cu omenirea; prin divinitatea Sa, El stăpâneşte pe tronul lui Dumnezeu. Ca Fiu al omului, El ne-a dat un exemplu de ascultare, iar ca Fiu al lui Dumnezeu, El ne dă putere să ascultăm. […]

Când S-a umilit ca să ia asupra Sa umanitatea, Hristos a manifestat un caracter contrar caracterului lui Satana. […]

Hristos a fost tratat cum meritam noi, pentru ca noi să fim trataţi cum merită El. El a fost condamnat pentru păcatele noastre, la care El nu contribuise cu nimic, pentru ca noi să fim îndreptăţiţi prin neprihănirea Sa, la care noi nu am contribuit cu nimic. El a îndurat moartea noastră, pentru ca noi să primim viaţa care Îi aparţinea. „Prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

Prin viaţa şi moartea Sa, Hristos a obţinut mai mult decât recuperarea din decăderea produsă de păcat. Scopul lui Satana a fost acela de a realiza o separare veşnică între Dumnezeu şi om, însă, în Hristos, ne apropiem de Dumnezeu mai mult decât dacă nu am fi căzut niciodată. Prin faptul că a luat asupra Sa natura noastră, Mântuitorul S-a legat de umanitate cu o legătură care nu va fi niciodată ruptă. El este legat de noi pentru veşnicie. … Dumnezeu a dat pe singurul Său Fiu, ca să devină parte a familiei omeneşti, ca să Îşi păstreze pentru totdeauna natura umană, pentru a ne asigura că gândurile Sale de pace nu se vor schimba. … Dumnezeu a adoptat natura umană în persoana Fiului Său şi a dus-o până în cerurile înalte. „Fiul omului” este Cel ce şade pe tronul universului. „Fiul omului” este Cel al cărui Nume va fi „Minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii” (Is. 9,6). … Familia de pe pământ şi familia din ceruri au devenit una în Hristos. Hristos Cel proslăvit este fratele nostru. Cerul este înveşmântat cu sfinţenie în omenesc, iar omenescul este cuprins în braţele Dragostei Infinite. […]

Prin lucrarea lui Hristos de răscumpărare, guvernarea lui Dumnezeu este justificată. Cel Atotputernic devine cunoscut ca fiind Dumnezeul dragostei. Acuzaţiile lui Satana sunt respinse şi caracterul lui este dat în vileag. Rebeliunea nu va mai putea apărea. Păcatul nu va mai putea intra vreodată în univers. De-a lungul veşniciei, toţi sunt asiguraţi împotriva apostaziei. Prin sacrificiul de sine al dragostei, locuitorii pământului şi ai cerului sunt uniţi de Creatorul lor printr-o legătură indistructibilă.

Lucrarea de răscumpărare va fi completă. Unde s-a înmulţit păcatul, acolo ha¬rul lui Dumnezeu se înmulţeşte şi mai mult. … Lumea noastră mică, de¬¬venită sub blestemul păcatului singura pată neagră în creaţiunea Sa glo¬rioasă, va fi onorată mai mult decât celelalte lumi care se află în universul lui Dumnezeu. – Hristos, Lumina lumii, pag. 24-26

31 January 2009